Codependența și credința | Impact, efecte și tratament

Ce este codependența?

Codependența înseamnă să îți ignori complet nevoile, pentru a întâlni nevoile celorlalți. Este o nevoie psihologică de a fii mereu de folos, de a căuta mereu moduri în care să te faci indispensabil celor cu care dezvolți relații - pentru că așa înțelegi dragostea.

Persoana codependentă poate să nu fie conștientă de nevoia sa de a fi mereu "de folos" celor din jur și de a câștiga iubirea pe care o primește. Este felul său în care a învățat să dezvolte relații: făcând persoanele apropiate să aibă nevoie de ea.

Dacă îi pot dovedi acestei persoane dragi că îi pot întâlni toate nevoile și mă fac indispensabilă, atunci nu mă va părăsi niciodată. Trebuie să mă arăt demn de dragoste, nu să o primesc pur și simplu.

Codependența și credința - impact

Când ești învățat să fii tu cel de care ceilalți se agață pentru ajutor, ești învățat să intri în relații cu întrebarea: "ce pot face pentru tine?". Vezi o nevoie pe care poți să o întâlnești și deja simți cum o relație capătă sens și legătura se și formează. Pentru că este foarte familiar sentimentul. Să fie nevoie de tine. 

Să se depindă de tine, să se ceară ceva în schimb.

Să fii iubit "pentru că" și "doar dacă". Așa învață copilul codependența, ca scut de protecție. 

Dar când îl întâlnești pe Dumnezeu, lucrurile sunt complet diferite. El nu-și dorește o relație bazată pe codependență, El în mod sigur nu are nevoie de tine. El doar te dorește, pentru ca sufletul tău să întâlnească în sfârșit liniștea și pacea Lui. El te iubește și caută să îți ofere dragostea Sa necondiționată, să îți vorbească despre cine ești cu adevărat.

Totul sună bine, dar poate nu sună adevărat pentru tine.

Încă.

Și este normal să fie așa câteodată, în ziua de azi este chiar de așteptat. Când ai fost învățat că dragostea este doar condiționată, vei avea dificultăți să înțelegi o dragoste necondiționată, ce îți este oferită în dar. Copilul din tine poate încă șoptește: dacă sunt util, dacă fac ce trebuie, dacă întâlnesc toate nevoile celui de lângă mine, voi avea liniște. Liniște.

Pentru un copil, să nu fie un conflict în jurul său și să fie apreciat și lăudat este mediul ideal. Acea stare de liniște, suntem învățați că necesită un "dacă". Sau poate doi.

Însă Iisus ne împărtășește alt adevăr. Ne povestește despre o dragoste care nu a avut niciodată un "dacă" atașat. O dragoste care îndură și continuă mereu să spere, care continuă mereu să iubească. Neînfricată și puternică, imposibil de distrus. 

Aici codependența și credința par să se bată cap în cap.

Codependentul cu nevoia puternică de a forma legături în vechiul stil toxic: "Doamne, ce să fac pentru tine. Cum să fac să mă iubești?"

Te-am iubit de la început, dinainte să faci vreun pas spre Mine.

Codependentul se poate scărpina confuz în creștetul capului, pricepând doar teoretic noțiunea de dragoste care nu cere nimic. Însă Dumnezeu este un dascăl bun și răbdător.

Știe prea bine că avem nevoie de timp și iertare.

Moduri în care codependența poate răni maturizarea spirituală 

Codependența te poate face:

• să ai dificultăți în a crede mărturia dragostei Sale (,,Înțeleg, Doamne,da. Mulțumesc. Dar totuși, ce trebuie să fac?);

• să crezi că deși dragostea lui Dumnezeu este cât se poate de completă, ea nu este pentru tine; adică pentru altul da, poate fi așa, dar nu pentru tine. 

• să te refugiezi în Lege, uitând că cea veche a fost înlocuită cu cea nouă și că: "dacă vechea lege ar fi fost perfectă, nu am mai fi avut nevoie de una nouă." Practic, devenind un perfecționist rigid și epuizat - mental, spiritual și fizic.

Niciuna din aceste căi nu este cea bună, oricât de atractiv ar fi să pricepi legea cea veche. Însă legea poate fi ușor înțeleasă, pentru că există cerințe. Există "dacă" și noi suntem foarte obișnuiți cu "dacă". Nu doar cei codependenți, ci noi toți. Lumea ne pune multe criterii la îndemână, în fiecare zi. Suntem obișnuiți să fim notați după performanțe încă din școală. Să ne placă un lucru "pentru că", să măsurăm, calculăm și să estimăm, pentru a lua cea mai bună decizie.

Însă când Dumnezeu nu ne dă criterii de selecție și ne include pe toți în dragostea Sa, noi ne trezim dintr-o dată expuși și confuzi.

"Rămâneți în dragostea Mea", "iubiți-vă unul pe altul", "rămâneți în Cuvântul Meu". Lucruri spuse din nou și din nou, pe când noi încă ne străduim să mergem în Lege.

Pentru cei codependenți ca și mine: Iisus ne-a numit preaiubiți aici și acum. 

Vocea din ceruri L-a afirmat pe Iisus încă de la început: "acesta este fiul Meu preaiubit, întru care a binevoit sufletul Meu." Înainte să înfăptuiască un miracol. 

Pentru că postura sufletelor noastre de "preaiubiți" ne îndeamnă să acționăm în acord cu voia Sa. Nu noi înșine, cu propriile noastre puteri ce se istovesc repede.

Un adevăr destul de șocant pentru o persoană codependentă, așa cum sunt și eu, este acesta: nu putem câștigă dragostea Lui. În mod miraculos și incredibil, Iisus ne-o oferă ca pe un dar. Doar pentru că răspundem când ne cheamă la El. Și nu doar că ne oferă acest dar, ne sărbătorește, așa cum ne spune de multe ori în scripturi, prin parabola fiului risipitor, a oii pierdute și a femeii care și-a pierdut drahma.

Dacă vrei să citești cu ochii tăi, caută Luca 15.

O etapă necesară a maturizării spirituale: cel codependent trebuie să învețe să primească dragoste 

Iisus este cel mai bun învățător dintre toți, iar prima Sa lecție este să primești dragoste. A doua este și o poruncă: să iubești la rândul tău. Însă El nu îți va cere niciodată să oferi ceva ce nu-ți va fi oferit El mai întâi. Nu îți cere să dai dintr-un pahar gol.

Te învață să oferi prin exemplu. Dragoste, iertare, grație și credință.

Cum ar putea dragostea Celui care ne-a spus: "iubiți-vă dușmanii", să fie condiționată?

El te iubește indiferent de greșelile tale, de neputințele tale și codependența nu are nicio șansă împotriva forței dragostei Sale, când El a promis: ,,nicio forță dintre cele care există, nu poate să ne separe de dragostea lui Dumnezeu, care este în Iisus Hristos,,(o parafrazare a vorbelor apostolului Paul din Romani 8:38-39).

Lasă-L pe El să te învețe cum să te iubești și să îi iubești pe ceilalți. Primul pas este să te scalzi în dragostea Lui Dumnezeu și să te topești în preaplinul și frumusețea Sa.

Abia apoi vei putea să reflecți acea dragoste în jur.

Doar amintește-ți: nimeni nu face o baie și rămâne nespălat până la sfârșitul vieții. Scufundarea în grația, iertarea și iubirea Domnului este un proces care trebuie să se repete. Un proces integrat în inimile noastre.

Un lucru pe care îl facem mereu și de care nu ne depărtăm niciodată.