Iisus în îndoiala noastră

La început, am crezut că este supărat, sau dezamăgit. Apoi am citit și am citit din nou și am ascultat din nou.

Și am descoperit un Dumnezeu care i-a spus lui Avram că va avea un copil și din el vor ieși numeroși urmași - mulți cât stelele de pe cer. Avram a râs în sinea lui, iar Dumnezeu tot i-a pus numele Avraam. Sara când cei doi vorbeau, tot a râs în sinea ei când a auzit că va avea un copil la bătrânețe.

"13. Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: ‘Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?’

14. Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” (Geneza 18)

El și-a îndeplinit promisiunea, după cuvântul Său în ciuda îndoielii lor. Le-a pus înainte dovada necredinței lor, i-a certat pentru a-i îndrepta și a le da încredere în promisiunea Lui. I-a asigurat precum un tată își liniștește copilul suspicios, nu i-a condamnat.

El rămâne credincios în fața încăpățânării

Când Dumnezeu i-a spus lui Moise să se ducă la israeliți și să vorbească cuvintele pe care i le va pune El în gură:

11. Moise a zis lui Dumnezeu: „Cine* sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Ieșirea 3)

Dumnezeu i-a răspuns la toate întrebările, nu l-a certat pentru că avea întrebări de pus. Când Moise s-a împotrivit și și-a pus înaintea Lui propria neputință: "sunt gângav, iar asta nu de ieri de astăzi", Dumnezeu l-a asigurat că va merge alături de el și îi va spune ce să spună.

În fața unei sarcini atât de dificile, Moise tot i-a cerut: "trimite pe altcineva".

Iar deși mânia lui Dumnezeu s-a aprins în fața încăpățânării sale, El i l-a oferit ca sprijin pe Aaron, fratele său. I-a oferit un sprijin, pentru ca el să meargă mai încrezător în mijlocul celor care poate nu aveau să asculte vocea lui. Nu i-a îndepărtat emoțiile ca pe ceva nesemnificativ și mai mult ca sigur, nu l-a pedepsit.

Nici nu și-a schimbat hotărârea și a trimis pe altcineva în locul lui Moise la Faraon.

Iisus în îndoiala noastră - exemple din Noul Testament

În Noul Testament vedem o altă dovadă a răbdării și îngăduinței lui Dumnezeu. In Marcu 9, vedem un tată care vine înaintea lui Iisus cerând să îi fie vindecat fiul.

22. "(...)Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne." 

23. Iisus a răspuns: „‘Dacă pot?’ Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”

24. Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9)

Iar Iisus nu îi ține o prelegere despre cum să creadă mai mult, sau despre cum nu are credință. Nu îl refuză, nu-i dă sfaturi. Nu-l arată cu degetul, nici nu-l judecă, nici nu-l numește puțin credincios. Doar îl ajută.

Îi vindecă fiul, micșorând prăpastia dintre o credință care mută munții și o credință care începe cu "dacă". Odată ce tatăl venise înaintea Lui, Dumnezeu îi oferă vindecarea cerută lucrând cu măsura credinței Sale. Pentru că tatăl S-a încrezut în El. 

Și atât a fost de ajuns.

Pentru că acea credință care ne aduce înaintea Lui, este de ajuns. Iar noi ajungem înaintea lui căutându-L cu toată inima. Precum este scris: ,,Mă veți căuta și mă veți găsi când Mă veți căuta cu toată inima.,,

Și Îl căutăm:

• Citind Cuvântul;

• Vorbind cu El pur și simplu;

• Rugându-ne;

• Admirând cu atenție lucrarea Sa, văzând miracolul și frumusețea în lucrurile care ne înconjoară. Uimirea și recunoștiința - ambele fac bucuria să se sălășluiască în sufletele noastre, iar El este bucurie.

Iisus i se arată și lui Toma

Revenind la exemplele noastre, despre cum Iisus în îndoiala noastră se arată plin de răbdare și îngăduință. Poate cel mai grăitor dintre toate, este modul în care Iisus reacționează atunci când li se arată apostolilor după înviere, iar ei îi spun lui Toma: ,,am văzut pe Domnul,,.

^25.Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

^26.După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

^27.Apoi a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

^28.Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

I s-a arătat oricum lui Toma.

Nu l-a respins când a venit și s-a arătat tuturor ucenicilor. Nu l-a dat afară, nici nu l-a arătat cu degetul ca exemplul negativ. L-a chemat la El, ca să creadă și să îi câștige inima și credința.

Astfel, El rămâne credincios când noi nu suntem, iar când noi suntem confuzi și pierduți, Păstorul nostru vine și ne caută. Și ne găsește.

Iar uneori, cred că ar fi mai ușor dacă nu ne-am mai ascunde și am răspunde chemării Sale.