Epuizarea spirituală | Ghidul călătorului obosit

Epuizarea spirituală este un lucru cât se poate de real. Sufletul nostru obosește, ne simțim goliți și fiecare pas înainte devine cu atât mai obositor cu cât ne zbatem mai mult să înaintăm. Ne zbatem să fim buni, empatici, să ajutăm, să împărtășim vestea cea bună, să fim așa cum Dumnezeu ne cere să fim, să facem ce credem că Dumnezeu își dorește să facem.

Dar de multe ori ajungem să fim cu atât mai obositi, iritați, cu nervi întinși, lipsiți de răbdare și fără bunătate. Credeam că mă descurc bine. Când am ajuns să fiu atât de furios?

Cum apare epuizarea spirituală?

Multe persoane vin la Dumnezeu, îl întâlnesc pe Iisus și acționează ca niște copii prea plini de încredere. În loc să îl ia de mână și să lase puterea și lumina Lui să îi călăuzească, își umflă pieptul și memorează fiecare cerință: da, pot să fac asta, Doamne. Uită-te la mine! Și nu: Doamne stai mereu aproape de mine și învață-mă. Nu pot face nimic fără Tine.

David, cel despre care este scris că a fost un om după inima lui Dumnezeu, spune: Dacă^* ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut; Eu nădăjduiesc^* în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte şi aştept^** făgăduinţa Lui. (psalmul 130:3-5)

Așadar:

• oricât ne-am strădui nu vom fi niciodată perfecți;

• să nădăjduim în Dumnezeu și să ne recunoaștem neputința ne aduce pe calea îndreptării;

• să ne aflăm sub harul și mila lui Dumnezeu ne ajută să ne înfruntăm greșelile fără să fim zdrobiți de rușine și vină. De multe ori ne epuizează sufletul sentimentul că nu suntem suficient - suficient de buni, suficient de drepți, de corecți.

Însuși Iisus, când era în trup, a spus: ,,de ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu,,. Să nădăjduim în dreptatea Lui ia presiunea de pe umerii noștri.

Nu trebuie să fiu în niciun fel, trebuie doar să stau aproape de El și o să mă învețe.

Cu cât ne agităm mai mult să fim autosuficienți, cu atât ne simțim mai goi, mai sleiți de puteri și plini de greșeli. Pentru că nu am fost niciodată făcuți să ne descurcăm singuri, să știm singuri. Am fost făcuți pentru El.

Stresul și grijile ne îndepărtează de Dumnezeu

Când Marta și Maria l-au găzdit pe Iisus, prima nu își mai vedea capul de treabă. Se străduia să facă pregătiri și să se îngrijească de musafiri, de casă...și a uitat să fie atentă la Cel care pășise în casa ei. Iisus care era Lumina lumii, Cuvântul lui Dumnezeu în carne și oase, Prințul Păcii, călcase în casa ei, iar ea nu putea să simtă bucurie, entuziasm, sau răbdare, bunătate. Doar grijă, stres și supărare pe sora ei care era complet prezentă și se bucura de moment.

Dar ,,Maria și-a ales partea cea bună, și nu îi va fi luată.,,

Mulți dintre noi suntem ca Marta. Prea preocupați de ce trebuie să facem și cum trebuie să fim, uităm să fim prezenți, să ne bucurăm, și să îl celebrăm pe Cel care ne-a răscumpărat și ne-a chemat pe nume. Să lăsăm grijile și stresul, propria neputință să ne asuprească, înseamnă să lăsăm bucuria prezenței Lui pe dinafară.

Iar asta ne lasă obosiți, stresați și irascibili. ,,Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură?,, (Luca 10:40)

Doamne, nu-Ți pasă?

Frustrarea și supărarea noastră este cel mai mare indicator al epuizării spirituale.

Cum depășim epuizarea spirituală?

Cât avem un corp trebuie să fim conștienți că avem limite și uneori să onorăm acele limite. Chiar și Iisus se retrăgea la răstimpuri pentru a fi singur cu Tatăl. Pentru a se ruga. Pentru a nu se lăsa dominat de cererile celorlalți și a fi plăcut lui Dumnezeu.

Avem nevoie de odihnă și avem nevoie să ne simțim în siguranță pentru ca mintea noastră să rămână clară și să lucrăm cu bucurie. Astfel, am scris câțiva pași pentru a ne convinge corpul că este în siguranță - unele sunt strategii de-a dreptul terapeutice. Dragostea și iertarea ne reglează emoțiile, de-asta prin Iisus, Dumnezeu ne oferă iertare și dragoste completă.

Deci.

Primul și cel mai evident pas este să stai în prezența Celui care poate oferi odihnă sufletului tău. ,,Veniți la Mine cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. (Matei 11:28) ,, Așadar:

1.Citește Biblia.

In Pildele lui Solomon 4:22, Dumnezeu afirma despre Cuvintele Sale că: "... sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul omenesc." Indiferent cu ce ne confruntăm, El spune din nou și din nou că este vindecătorul nostru (cuvânt ce în limba ebraică are sensul de "doctor"). Ce nu poate vindeca nimeni, Dumnezeu poate. Însă trebuie să îți iei doctoria periodic. 

Și uneori, când miracolul așteptat nu apare, să facem pace cu decizia Sa de a nu înlătura suferința noastră. In acele momente dificile, cu atât mai mult trebuie sa ne agățăm de adevărul Său: "Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre". (Isaia 55:9) Pentru că dacă ne pierdem credința și speranța, inimile noastre sunt vulnerabile în fața necazurilor și problemelor întâmpinate.

2.Mișcă-ti corpul.

Uneori gândurile din mintea noastră ne atrag într-o spirală întunecată fără ieșire, fricile noastre găsesc moduri în care să fie zgomotoase. Insistă să ne atragă atenția.  Totul pentru a nu auzi vocea liniștitoare a lui Dumnezeu care ne asigură că totul va fi bine și că este alături de noi. Prin mișcare ne reluăm puterea asupra propriului corp. Ne mișcăm și mintea noastră tace din gură, atentă să distribuie energia rămasă în noi către corp. 

3.Vorbește cu noi.

Dă-ne un mesaj și împărtășește-ți fricile și nesiguranța cu cineva. Dacă încă nu poți să fi deschis despre propriile trăiri, spune-ți fricile cu voce tare. Gândurile acelea care nu îți dau pace, scoate-le din mintea și inima ta și vorbește despre ele. Spune-i despre ele lui Iisus. "Dar dacă fricile și nesiguranța mea îl vor supăra pe Dumnezeu?" El este mult mai îngrijorat de modul în care ne rănesc lucurile despre care nu vorbim, decât este supărat. El vrea să i le spunem pentru a ne salva de fricile și greșelile noastre, de păcatele noastre nemărturisite.

Atunci când nu reușim să spunem "îmi pare rău", deși știm că este greșit ce am făcut, ne depărtăm de adevăr și de cine suntem. Rușinea ne ține cu atât mai separați și îndepărtați de adevărul din noi. De persoana pe care Dumnezeu a avut-o în minte atunci când ne-a pus la cale.

Așa că dă-i drumul. Vorbește-i despre tot ce ai pe suflet, așteaptă să îți audă vocea.

4.Creează ceva cu mâinile tale.

Modelează, pictează, desenează, cântă, scrie o poezie. Uneori, atunci când scoatem din nou amalgamul trăirilor noastre, greutatea din pieptul nostru devine un pic mai ușoară. Îți activează simțurile, creativitatea, și cine știe? Poate așa poți să găsești și un dar pe care Dumnezeu ți l-a dat și de care nici nu știai.

5.Conectează-te cu ceilalți.

Ieși în oraș, întâlnește-te cu un prieten de încredere și stați la povești, vorbește cu o persoană apropiată. Sau chiar și cu un animal, dacă ești mai singuratic. Să te conectezi cu o altă ființă vie îți oferă siguranță emoțională și te echilibrează. 

Dumnezeu ne-a făcut pentru conexiunea cu ceilalți. Încă de la începuturile Bisericii, ei se întâlneau în grup și se susțineau unii pe ceilalți în dificultățile lor. Se încurajau și se sprijineau reciproc. 

Nu degeaba Iisus a avut mulți discipoli si doisprezece apostoli. Dumnezeu a știut întotdeauna că avem nevoie să îi avem pe cei pe care îi iubim în jurul nostru. 

Nu este un moft și nu este "interesant" să fii izolat și singuratic - tipul misterios.

Avem nevoie de o comunitate în jurul nostru, centrată pe sinceritate și adevăr.

6.Ascultă cântecul păsărilor.

Nu glumesc. Puneți filmulețe cu ciripit de păsări pe YouTube dacă ai o stare proastă și ești anxios. Este dovedit științific - cântul păsărilor doar opt secunde pe zi promovează starea de bine și relaxarea. Instant! 

Cu plăcere.

7.Dacă nu ai energie și ai impresia că lumea este gri și tristă, te sfătuiesc să mănânci ceva și să te hidratezi. După ce ai ai făcut și o plimbare și ai luat o doză sănătoasă de aer, te poți întoarce aici. 

Pentru a citi rândul următor în care te pun să deschizi Biblia și să petreci puțin timp cu Iisus.

Ai nevoie să îți hrănești și spiritul.

8.Observă frumusețea a tot ce te înconjoară. Observă cât de special este de fapt fiecare lucru, chiar și perna pe care pui capul. Culorile de pe ea, textura. Dacă nu ar exista materialele din care este făcută, nu ai putea sa faci de una singură o pernă. Pentru că nu ai avea din ce. Nu poți crea materie. 

Pe timp ce creștem, ne pierdem uimirea în fața frumuseții. Nu mai observăm cât de miraculos este totul, viața din noi înșine și din ceilalți cu toată complexitatea ei. 

Astăzi, observă totul. Lasă uimirea să crească în tine, savurează gustul fiecărei guri de mâncare, senzația apei pe limbă, atingerea luminii pe piele.

Astfel, vei deveni recunoscător în fața a mii de lucruri pe care înainte nici nu le observai. Și vei spune "Doamne, cât de mișto este chestia asta! Nici nu i-am dat atenție înainte, dar wow!"

9.Bea un ceai cald, fă-ți o cafea, fierbe-ți niște lapte. Ideea este să ții în mână o cană cu lichid fierbinte și să lași senzația aceea să te încălzească și să te facă să te simți în siguranță. Atunci când convingi corpul că mediul din jur este sigur, mintea ajunge să se liniștească la rândul său. Iar studiile arată că senzația a ceva cald pe piele, în palme sau în jurul nostru, convinge corpul că este în siguranță. Este o reacție animalică a sistemului nostru nervos care își amintește protecția și căldura unei îmbrățișări. 

În plus, băutura caldă poate va fi chiar gustoasă. Cine știe, poate vei descoperi și o pasiune pentru ceai!