Certarea Domnului | Oare mă mai iubește?

Dumnezeu ceartă pentru a corecta un comportament, nu pentru a respinge o persoană. El respinge fapta care îți face rău. De-asta a urît mereu păcatul. Pentru că ne rănește pe toți: pe cel care îl practică și pe cei din jur.

Exemplu fariseilor și cărturarilor - așa nu

Dacă ne uităm în evanghelii, vedem că Iisus are cele mai multe de spus împotriva fariseilor, cărturarilor și a celor care trebuiau să-i învețe pe oameni calea lui Dumnezeu. A celor care trebuiau să aibă grijă de oile cele pierdute.

Dumnezeu nu îi ceartă doar odată, ci în repetate rânduri. Și se miră și se întristează de înverșunarea inimii lor, atunci când îl aduce pe bolnavul cel cu mâna uscată în față. Era într-o zi de sâmbătă și dorea să le vorbească despre dreptatea lui Dumnezeu: despre dreptatea adevărată, nu despre un set de reguli care ar fi trebuit să fie dinamice și care vorbeau despre dragoste și milă.

4. Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau. ( Marcu 3)

Oare nu prin asta vedem marea Lui îngăduință, chiar și către cei care erau orbi în acele vremuri? Ei aveau propria imagine despre Dumnezeu în minte și nu vedeau Adevărul stând în fața propriilor ochi. Deși înverșunați și cu inima împietrită, Iisus tot dorea să îi învețe, tot îi îndemna la îndreptare.

Tot le vorbea, dorind să îi ajute:

"39. Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.

 40. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!" (Ioan 5)

Prin acest ultim cuvânt, este de la sine înțeles că dacă s-ar fi întors și l-ar fi recunoscut ca cine era cu adevărat, El i-ar fi primit cu brațele deschise și cu iertare. Și mai știm, tot din Cuvântul Său că:

5. (...)"Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.

6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte".

7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?" (Evrei 12 - Epistola apostolului Pavel)

Dacă simt că mă ceartă, mai pot să mă întorc la El?

Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubește. Oare care sunt cei pe care Domnul, venind în trup, îi ceartă cel mai tare? Da, fariseii și cărturarii acelor vremuri, așa cum am spus mai sus. Prin cearta și mânia lui față de ei, din adevărul spus verde în față, El le punea înainte propriile greșeli pentru a-i îndemna să se comporte mai drept. Nu pentru a-i respinge, ci pentru a le arăta micimea propriilor fapte care îi făceau să se rănească pe ei înșiși, dar și pe ceilalți.

Mândria din inimă, aroganța fără sens, nu îi ajutau cu nimic pentru a-L vedea pe Cel care venise în trup pentru a-i salva și pe ei.

Din nou și din nou, în certarea Domnului nu vedem decât o durere adâncă. "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! " (Matei 23:37)

Certarea Domnului nu a fost niciodată spre respingere, ci rostită cu dorința de a te forța la îndreptare. De a te pune pe o cale care să nu te rănească, să nu îți mânjească inima cu amărăciune, neiertate, durere și furie. 

Niciunul din acele lucruri nu aduc pace sufletului. Nici liniște, nici dragoste. Ci doar tumult și confuzie.

Iar Iisus a vorbit direct și sincer chiar și față de cei care îi respingeau. Doar i-ar fi putut face să se întoarcă de la faptele lor rele.

Chiar și pe cruce, suferind dureri cumplite, S-a rugat pentru cei care îl badjocoreau. "Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac!" (Luca 23:34)

Atât de adânc, atât de fără sfârșit, atât de incredibil de uimitoare este dragostea Domnului, chiar și pentru cei care nu pricep cuvintele Sale. Dorind să îi adăpostească și pe aceștia.

Doar s-or îndrepta.

Certarea Domnului și îndemnul Său la îndreptare

El ne vorbește încă din Ezekiel 18:

,,21.Dar, dacă^* cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.

22.Toate^* fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit.

23.Doresc^* Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?

24.Însă, dacă^* cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele.,,

Nu trebuie să lăsăm mândria, rușinea, vina și o încredere scăzută în noi înșine să ne separe de Cel care a spus din nou și din nou: veniți la Mine așa cum sunteți, veniți și faceți dreptate, recunoașteți-vă greșelile și Eu vă voi ajuta. Dacă vă căiți cu adevărat și inima voastră își păstrează credința în Mine, Eu vă voi salva.

,,Oare este ceva prea greu pentru Mine?,,

De prea multe ori lăsăm un sentiment trecător să facă o alegere permanentă în locul nostru. Lăsăm rușinea unei greșeli să ne facă să ne ascundem, lăsăm vina să ne facă să fugim ani de zile, sau pentru totdeauna de acel Tată care nu își dorește decât întoarcerea noastră.

,,Tată am păcătuit înaintea Cerului și înaintea Ta.,, (Luca 15)

Cred că fiecare dintre noi și-ar dori întoarcea copilului său acasă, nu să îl știe mistuit de vină și rușine. ,,Cum să vin, Doamne, la Tine când abia mă pot uita în oglindă?,,

Vino tocmai de aceea.

Dacă noi putem să iubim un copil indiferent de prostiile făcute, cu cât mai mult El, care este desăvârșit, ne iubește pe noi?

Mă întreb unde este oaia Mea pierdută, ce Mă voi bucura când o să o găsesc.

Cum ne iubește Dumnezeu

Te iubește și ca să o înțelegi, gândește-te la o persoană pe care o iubești foarte mult. Pentru că aceea este o scânteie a dragostei Sale care există în tine. Noi experimentăm dragostea ca să pricepem o fracțiune din nemărginita Sa iubire.

Așa că vorbeștei-I, caută-L cu toată inima, El te poate ajuta. Orice ai avea de înfruntat. Chiar și propria ta neputință.

Este scris că nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu care se află în Iisus Hristos, nu? Da, este scris. (Romani 8:38-39)

Și ce vom spune în fața unei iubiri care sfidează orice limită și ne depășește imaginația, care strălucește în fața ochilor noștrii mai puternic decât o mie de sori? 

Nu putem decât să rămânem uimiți și să murmurăm un "wow", cu reverență.

"Lăudați-L pe Domnul că este bun, căci mila Sa rămâne în veci."(Psalmul 135:1)