Când apare Dumnezeu | Cum să iubim

Când El apare nu este tocmai genul de poveste în care totul merge lin și fără probleme, în care poți să prevezi totul încă de la început. Cred că așa este stilul Său. Mereu neașteptat, mereu făcând ceva diferit, fără să lase niciodată o poveste să fie la fel cu alta.

Dumnezeu are spirit de aventurier, sunt sigură.

Probabil de-asta nu se sfiește niciodată să se aventureze în cele mai întunecoase colțuri ale noastre. El nu ezită pentru că deja cunoaște acele colțuri, iar "întunericul nu este întuneric pentru Tine." (Psalm 139:12)

Deseori El ne întâlnește la capătul puterilor, în adâncul disperării, pe fundul propriei dezamăgiri și în pustia confuziei. Când nu știm ce să mai facem, când nu ne mai putem pune în ordine propria viață, nu avem altă opțiune decât să ne întoarcem spre Cel care poate să le facă pe toate. Iar El, în infinita Sa bunătate și milă, ne răspunde. Așa ne iubește și așa ne învață cum să iubim.

Când ne punem speranța în El, speranțele noastre își găsesc un suport solid. 

Unii dintre noi, după ce întâlnesc atingerea Sa – răspunsul la o rugăminte pe care I-am adresat-o – Îl invităm în viața noastră. Adică:

• citim Cuvântul;

• îi cerem ghidarea;

• îi povestim despre evenimentele prin care am trecut și despre unele confuzii pe care le avem;

• îi punem întrebări;

• ne rugăm în fiecare zi;

• ne implicăm și acționăm așa cum ne-a comandat: cu răbdare, blândețe și dragoste. Și ne amintim să ne oferim toate aceste lucruri și nouă înșine.

( Citește și Cum să dezvolți o relație cu Dumnezeu).

Ce trebuie să înțelegem când ne străduim să Îl urmăm pe Iisus 

Dacă ne străduim prin propriile puteri să facem bine și să iubim și să fim blânzi, în cele din urmă ne vom găsi epuizați, storși de puteri, răbdare, și plini de resentimente și chiar furie. Poate în loc de a acționa din dragoste, acționăm din mândrie: crezând că astfel suntem mai presus decât ceilalți care se lasă dominați de propriile impulsuri.

Iar El nu ne-a poruncit să acționăm cu mândrie, ci să iubim. Oare El nu ne-a oferit o nouă lege care clarifică exact ce avem de făcut? Iar ea nu se rezumă doar la "iubiți așa cum v-am iubit Eu".

Hai să îți arăt exact ce vreau să zic:

"Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul." (Ioan 13:34)

Noi putem să iubim cu adevărat, pentru că El ne-a iubit. Nu iubim de la sine, ci pentru că rămânem în dragostea Lui și am întâlnit grația și iertarea adevărată.

Cum să iubim - Cuvântul Lui

4. "Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine." (...) 9. "Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea." (Ioan 15)

Nu putem oferi ceea ce nu am primit. Nu putem face lucruri pe care nu le-am învățat. Ce vedem la alții, asta facem, ce ni se face, facem la rândul nostru. 

Oamenii sunt ființe care funcționează prin puterea exemplului. Iar felul în care iubim, iertăm și mergem mai departe în ciuda dezamăgirilor, se învață la fel ca orice aptitudine. Sunt moduri de reacție integrate în noi.

Iar când cunoaștem Adevărul, iar El ne oferă o a doua șansă și "ne naștem din nou", Spiritul Lui în noi ne vorbește despre alte reacții. Ne vorbește despre reacțiile Lui și despre cum să ne comportăm cu dreptate.

Ne dăscălește ca pe niște copii pentru că prin Iisus noi ne-am împăcat cu Dumnezeu.

"Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!" ( Galateni 4:6)