Crăciunul - dincolo de cadouri și tradiții

Agitația sărbătorilor ne distrage uneori atenția, de la adevărata bucurie a Crăciunului. Fuga după cadouri, căutarea rețetelor perfecte, așteptarea oaspeților și pregătirea meselor de sărbători ne lasă puțin timp de relaxare și veselie. Cheltuielile, munca, presiunea organizării unor seri perfecte mai mult ne epuizează în loc să ne liniștească. 

Pentru că am ajuns să vedem sărbătorile doar ca pe ceva obositor care cer de la noi: energie, bani și prezență în locuri în care uneori nu vrem să fim (poate să vedem niște rude care mai mult ne strică buna dispoziție decât să ne aducă bucurie). Dar Crăciunul nu a fost niciodată despre toate astea.

Sărbătoarea Crăciunului - momentul în care inimile noastre se deschid spre iertare și bucurie 

Crăciunul este despre o promisiune, despre o stea care se ridică pe cerul întunecat al nopții anunțând nașterea Mântuitorului. Crăciunul este un dar oferit și celor buni și celor răi, iar asta îl face așa de minunat. Și chiar dacă nu o spunem în cuvinte, o știm cu toții în inimă. Sărbătoarea Crăciunului ne schimbă, fiindcă anunță în lume dragostea și iertarea.

Oare nu am auzit cu toții asta? Să îi iertăm pe cei care ne-au greșit, să fim buni cu cei care poate sunt răutăcioși, fiindcă e Crăciunul.

Pe cât se apropie nașterea Domnului, pe atât suntem mai dispuși să lăsăm de la noi: "hai, doar este Crăciunul". Astfel ni se pune în vedere ce este cu adevărat important: lumina din inimile noastre când recunoaștem că este important să ierți pentru a fi la rândul tău iertat.

Căci cui i-ar plăcea să nu primească nimic de Crăciun și să fie lăsat singur din cauza propriilor greșeli? Doar nu am greșit cu toții la un moment dat?

La fel ca și Paștile, Crăciunul trâmbițează despre Lumina care a venit în lume și despre importanța dragostei în inimile noastre. "Iubiți-vă unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu." (Ioan  :  )

Iar de Crăciun, parcă este cel mai ușor să iubești.

Povestea Crăciunului - de ce îl sărbătorim?

În noaptea de ajun, pe cerul nopții s-a văzut lumina care anunța o nouă cale pentru noi toți. O cale spre viață care nu depindea de propriile noastre puteri, ci de puterea lui Dumnezeu.

"V-am spus că o să vă răscumpăr, am venit să fac exact asta."

Crăciunul povestește despre Dumnezeul nostru care atunci când suferim nu se uită la noi și ne spune: doar treci peste, ce-i cu tine?

Ci: "înțeleg mai bine decât o să vezi vreodată, modurile în care inima ta se frânge și îți sunt alături." Fiindcă El știe cum este să fii în trup și să suferi, să fii trădat.

Isaia 53 vorbește despre apropierea Mântuitorului de suferințele noastre. Versetele vorbesc despre El ca: "om al durerii, cunoscător al suferinței."

Simbolul darurilor pe care le împărțim între noi sunt doar palide reflecții ale darului pe care ni-l oferă El prin această sărbătoare. Darul prezenței Sale, al aproprierii Sale de inimile noastre. 

"Sunt alături de voi și am venit să vă iau pe toți la Mine."

Acesta este Crăciunul. El alergând în întâmpinarea noastră promițându-ne o nouă viață prin Iisus. Pe El îl sărbătorim. Dragostea și Mila venind cu idei despre cum să curețe inimile noastre îngreunate de vină și rușine.

Ce s-a întâmplat în primul Crăciun?

Nu a fost nimic plănuit. Maria și Iosif treceau prin Betleem când s-a născut Mântuitorul și au fost nevoiți să caute o casă pentru a se refugia. Însă toate casele erau pline, iar nimeni nu a putut să îi adăpostească.

În cele din urmă, un om milos le-a oferit un grajd, văzând starea femeii. Mântuitorul lumii nu s-a născut într-un palat, nici înconjurat de servitori, haine moi și pietre prețioase. 

Regele regilor s-a născut într-o iesle, înconjurat doar de mama și tatăl său, și câteva animale. Astfel, ne-a arătat că aparențele contează foarte puțin și s-a apropiat de noi alegând un statut pe care să îl putem înțelege.

Căci foarte puțini pot înțelege ce înseamnă să te naști într-un palat, înconjurat de slavă și bogății.

Însă mulți dintre noi poate au trebuit să înfrunte neajunsuri și greutăți în viață.

Iisus s-a născut într-un grajd, iar magii de la răsărit au venit cu daruri pentru a i se închina. Au adus aur, pentru a simboliza puritatea Sa, smirnă și tămâie.

Apoi au fugit pe alt drum, nu pe cel pe care veniseră, pentru a-l evita pe Irod. Fiindcă un înger le spusese că regele Irod căuta viața Pruncului.

Însă văzând că fusese înșelat, regele pune să fie uciși toți copiii mai mici de 2 ani. Iosif, Maria și Iisus reușesc să fugă la timp pentru a evita pericolul, dar tragedia rămâne înscrisă printre rândurile versetelor. Mame întregi lăsate fără copii, familii apăsate de suferință și trei fugari care nu au avut decât să își părăsească țara și să fugă în Egipt.

O poveste despre o naștere neplănuită, refuzuri de găzduire, respingere, și amenințări cu moartea. O poveste despre o noapte petrecută într-un grajd. 

Și totuși.

O poveste încărcată de promisiuni și curaj, care vorbește despre ce este cu adevărat important: viața din venele noastre, să fim împreună și să ne veselim de darurile pe care le primim în fiecare moment - plănuit sau neplănuit.

Fie că avem o masă de bunătăți înaintea noastră - sau doar cu cele necesare.

Așa că acest Crăciun, sărbătoriți fiecare moment cu veselie și bucurie în suflete, indiferent ce va trebui să înfruntați - un cozonac ars, sau vizita unei rude prea curioase.

Crăciun binecuvântat!